sâmbătă, 22 martie 2008

Solaris - 1972

Am vizionat "solariada" lui Andrei Tarkovski si va pot spune ca merita....desi se simte clar stilul rusesc dinainte de `90 de a turna filme. Totusi am simtit prezente idei care au fost mai apoi reluate in deja clasicul Matrix. Trebuie sa spun ca este un film greu, pe care nu putem sa il intelegem dupa prima vizionare, dar in momentul in care principale aspecte ale filmului se bazeaza pe o serie de intrebari fara raspuns inca din antichitate, atunci devii total interesat.

Contine numeroase momente fara actiune, care pe vremea respectiva si in special in cadrul cercurilor rusofone erau caracteristice si considerate de o mare importanta, "ca dau sens replicilor". Veti vedea in film o imaginare a unei statii orbitale deasupra astrului Solaris, imaginare relativ rupta de adevarata statie plasata de rusi in `86.

Pe tot parcursul filmului esti practic intoxicat cu ideologia de viata ruseasca si utopica vietii sovietice in special.

Intrebarile: De ce traim ? De ce ne aflam pe Pamant ? Scopul vietii ? raman in continuare fara raspuns, dar cel putin este emisa o schita a raspunsului. Nevoia de oameni a vietii umane, e puternic evidentiata in acest film si face obiectul aproape a intregului scenariu.

Sper ca veti avea rabdarea de a urmarii un film in limba rusa de 3 ore si putin.

sâmbătă, 15 martie 2008

eu si sine, oare?

desi nu ne-am intalnit momentele mult visate, multi dintre noi inca cautam neincetat, acel ceva ce speram sa ne elibereze de sentimentul de mediocritate care se instaleaza in noi zi de zi. Oare avem vreo "sansa"? Cati dintre noi se vor putea simtii la un moment dat diferiti, prin ceea ce au realizat spre deosebire de gloata care cauta neincetat diferite motive (bani,putere,sex etc.) in viata pentru a simtii acelasi lucru.

Credeti ca veti reusii sa va "impliniti" cu adevarat in sensul visului de la inceput?
Ce ne lipseste sa devenim oameni de marca a societatilor in care traim?

Poate ca tocmai datorita acestui fapt, datorita acestei cautari de a ne afirma in cadrul unor societati, nu vom cunoaste succesul personal niciodata....desi ma consider pe drumul cel bun....abia cercetez intrare in tunel si inca nu stiu sigur daca e desenat sau chiar e un tunel cu luminita in capat.

....viata e o speranta.....